Casa mea...
ElenaB 20.32

Casa mea cea cu părinți
Of, am doruri, mă alinți,
Tot pe drumuri tot plecat
Să mă-ntorc dintr-un uitat.

Casa mea, din copilărie
Am crescut cu-vise o mie;
Când desculță alergam
Aripioare roz aveam?

Casa mea e părintească...
A crescut și floarea-n glastră
Ce îmi zâmbea la fereastră
Doruri, gânduri, mă apasă.

A-nflorit regina nopții
Chiar și fragi-s ca nepoții
Murele și porumbeii
Frunza viei chiar și mieii?

De are cuib o rândunică...
Cu câțiva pui, e-acum mămică,
În mea cea cu pridvor
Mă aștepți, mamă cu dor!

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează