Verdele crud...
Elena B 20,58

Te-ncolăcești liană crești verdele ți-e crud

Și ramuri bat în geană cuprinsă ai veșmânt
Când vântul îți atinge frunza adie, cerul e albastru
Și ochii-ții privesc cum crești lumina-i de la astru.

Te-ncolacești liană și crești o inima formezi,

Ești mărturia vieții continui s-o urmezi!
O flacara se-aprinde cu jumătăți de dor
Ți-e rădăcina vie te legeni în amor.

Te-ncolacești liană sub cerul tău un nor

Îți ocrotește viața când plouă și ți-e dor
De toamnele târzii usucă-ți ramu-i rece
Te legeni tu liană nu te usuca că-ți trece!


Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează