Zbor
Elena Buldum
vol A treia cale
Aripile destinului mi le-am pus,
Zbor până în abisul cascadei
Mă întâlnesc cu apa,o mângâi,si o ating
Nu vreau să mai iubesc un vis,
inima stă aprinsă ca o lumânare dar eu mă sting
În apa marii albastre,perscăruși jucăuși,sirene,
eu înot ,doar o rază îmi mângâie nasucul,
mă petrece cu privirea,mă rotesc și îmi place dansul,
mă învârt întru-un vârtej amețitor,
doar valul mării lovește tărmul cu putere,
respir,trăiesc,zâmbesc
nu doresc decât ființa,
s-o alint.
Pământul e uscat dar și umed,
Barca vieții plutește în derivă
dar și în direcția văntului,
cu toate pănzele sus,
Văslele îmi sunt aripi de păsări care zboară
Dau ocol pământului
rotesc vazduhul.
Mă închid într-o peșteră
Doar soarele îl iubesc
Pe țărmul mării eu pășesc
cu picioarele desculțe,
dar le simt amorțite,
mă ridic în șeaua calului,
calul fuge galop mâncând pământul,
mă adie briza mării în suflet,
sufletu-l liniștesc cu sete de viață.
Elena Buldum
vol A treia cale
Aripile destinului mi le-am pus,
Zbor până în abisul cascadei
Mă întâlnesc cu apa,o mângâi,si o ating
Nu vreau să mai iubesc un vis,
inima stă aprinsă ca o lumânare dar eu mă sting
În apa marii albastre,perscăruși jucăuși,sirene,
eu înot ,doar o rază îmi mângâie nasucul,
mă petrece cu privirea,mă rotesc și îmi place dansul,
mă învârt întru-un vârtej amețitor,
doar valul mării lovește tărmul cu putere,
respir,trăiesc,zâmbesc
nu doresc decât ființa,
s-o alint.
Pământul e uscat dar și umed,
Barca vieții plutește în derivă
dar și în direcția văntului,
cu toate pănzele sus,
Văslele îmi sunt aripi de păsări care zboară
Dau ocol pământului
rotesc vazduhul.
Mă închid într-o peșteră
Doar soarele îl iubesc
Pe țărmul mării eu pășesc
cu picioarele desculțe,
dar le simt amorțite,
mă ridic în șeaua calului,
calul fuge galop mâncând pământul,
mă adie briza mării în suflet,
sufletu-l liniștesc cu sete de viață.