Șoapte dulci
Elena Buldum
Iubitul meu, de atâtea ori,
Cu vorbe-am repetat mereu...
Și șoapte dulci ce uneori
Să te iubesc, îmi vine greu.
Iubitule, de ce nu vrei,
Iubirea-n stol de porumbei.
Și aripile-și ciuguleau-
Iubirea lor- ne măguleau.
În gândul meu, mereu mă ții,
De mână când eram copii,
Jucam cu Luna de pe cer
Iubirea ne era mister.
Iubitul meu te adoram,
Că dimineaț-o-nvioram
Copii fiind, uneam un gând
De dragoste-ntr-un cuvânt.
Iubitul meu, nu te sfii,
De joaca noastră de copii,
Erai viteazul Prometeu
Într-o poveste, tu și eu!
Iubitul meu, nu cu iluzii...
Nu se mai pot trage concluzii
Când inima un ritm ne bate...
Sperând, în dragoste și moarte.
Iubitul meu, de atâtea ori,
Cu vorbe-am repetat mereu...
Și șoapte dulci ce uneori
Să te iubesc, îmi vine greu.
Iubitule, de ce nu vrei,
Iubirea-n stol de porumbei.
Și aripile-și ciuguleau-
Iubirea lor- ne măguleau.
În gândul meu, mereu mă ții,
De mână când eram copii,
Jucam cu Luna de pe cer
Iubirea ne era mister.
Iubitul meu te adoram,
Că dimineaț-o-nvioram
Copii fiind, uneam un gând
De dragoste-ntr-un cuvânt.
Iubitul meu, nu te sfii,
De joaca noastră de copii,
Erai viteazul Prometeu
Într-o poveste, tu și eu!
Iubitul meu, nu cu iluzii...
Nu se mai pot trage concluzii
Când inima un ritm ne bate...
Sperând, în dragoste și moarte.