Parfum de flori...
Elena Buldum

Cad frunzele, e toamnă ruginie,
Parfum de flori cu gust de iasomie
Si plopu-i fără soț devreme
M-ai așteptat aici, dar nu te teme.

Și apa-i cristalină, cad ploile din cer,

Se ofilesc mărgăritare, între noi 
Nu e nimic,  nimic nu-ți mai cer...
Iertare, e timpul ce-l împart la doi

Văzduhu-i martor și-i trecut,

Că pe poteci, petrec gânduri, cu uitare
Doar tu ai vrut, și ai cerut, să pleci
Ai și-o ancoră așa de mare

M-ai suflă vântul între nori,

Se-atinge marea cu destinul
În luciul apei de cu zori
Atunci, s-a ofilit și crinul.



Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează