Elena Buldum
Atinge cerul...
E marea învolburată pe margine de apă,
Prin zarea albastră se clatină-o arcă
Între catarge se zărește o barcă
Ii fac cu mâna salvării să tacă....
În timp un cal și-ascute furios copita
Nimeni nu știe ce năpastă-i ispita,
Când marea clocotește la distanțe și mile
Pasiunea albastră se consumă -n zile.
Nemurirea-i și ea, un suflet hoinar
Împovăratâ de gândul răzleț și fugar
Zvăcnește de- artera și-n sucul ei tăcut...
Răsuflă ușurată pe suflu-i cam mut.
Alerg spre fericire ca o mătase de culori,
Mi-aleg numai iubire din floare și flori
Mă rog de destin cu-un zâmbet trecător
Și-agăț a mea durere din chin rătăcitor.
Mă gonești-un dute-vino
Și-alerg desculț în noapte...
Și rog pe orice vină
Să o -nvelesc cu șoapte.
Mă roade puțin clipa din cea mai dulce faptă
Să-mi mușc până la sânge și unghia mea dreaptă
Nu-mi trece nemurirea se scurge și mă sapă;
Din două vorbe calde umplu ulciorul plin cu apă.
Îmi fac cruce cu limba
Sunt gând pierdut pe drum
La braț cu norul negru mă contopesc prin fum;
Se-amestecă-n organic mă-legă-n vechiul turn.
Vibrații în tăcere cu gura-mi o astup.
Tăcerea-i o nălucă când fug și tot mă duc
Mă-ntorc cu bucurie din drum ca s- o apuc.
Îi fac contur de raze, mă bucur, rămân o clipă mut.
Atinge cerul...
E marea învolburată pe margine de apă,
Prin zarea albastră se clatină-o arcă
Între catarge se zărește o barcă
Ii fac cu mâna salvării să tacă....
În timp un cal și-ascute furios copita
Nimeni nu știe ce năpastă-i ispita,
Când marea clocotește la distanțe și mile
Pasiunea albastră se consumă -n zile.
Nemurirea-i și ea, un suflet hoinar
Împovăratâ de gândul răzleț și fugar
Zvăcnește de- artera și-n sucul ei tăcut...
Răsuflă ușurată pe suflu-i cam mut.
Alerg spre fericire ca o mătase de culori,
Mi-aleg numai iubire din floare și flori
Mă rog de destin cu-un zâmbet trecător
Și-agăț a mea durere din chin rătăcitor.
Mă gonești-un dute-vino
Și-alerg desculț în noapte...
Și rog pe orice vină
Să o -nvelesc cu șoapte.
Mă roade puțin clipa din cea mai dulce faptă
Să-mi mușc până la sânge și unghia mea dreaptă
Nu-mi trece nemurirea se scurge și mă sapă;
Din două vorbe calde umplu ulciorul plin cu apă.
Îmi fac cruce cu limba
Sunt gând pierdut pe drum
La braț cu norul negru mă contopesc prin fum;
Se-amestecă-n organic mă-legă-n vechiul turn.
Vibrații în tăcere cu gura-mi o astup.
Tăcerea-i o nălucă când fug și tot mă duc
Mă-ntorc cu bucurie din drum ca s- o apuc.
Îi fac contur de raze, mă bucur, rămân o clipă mut.