Să dau roată vieții...

Te prind în dans de mijloc,
ca-ntr-un joc
Și mijlocu-i subțire și plăpând
Un dans fragil 
e un destin 
un monolog
Mă prinzi
de mână
și mă săruți flămând
Căpușorul mi-l plec 
cu dor
și drag pe- al tău umăr.

Îmi rezem pletele 
de suflet cu amor 
îmi picură o lacrimă
Palmele tale mă ating
e un fior,
chiar nu le mai număr
Suntem suflet pereche
ne dăruim a noastră inimă.

Ne balansăm pe același ritm,
Vibrează chiar și munții între noi.

Și luna-i martoră în timp
Și valurile mării susură,
sunt văi.
Ți-aș lăsa o mângâiere pe obraz
Un timp trecut,și-o dulce regăsire
Petalele de trandafir se ofilesc,au un necaz
Rămân frunze uscate,nu-și revin din fire.

Îmi vine să mă îmbăt de tot,
Și roua dimineții să o beau ,chiar să o sorb
Să torn eu în pahar doar gândurile vieții
Să o dau roată pământului, aș vrea cum  fac drumeții .

Autor:Elena Buldum                                                         




Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează