Să dăm o sansă este mult în ziua de astăzi
 

“Intru-n transa, ies din transa/ Oricand vreau. Este o sansa./ Nu mai trag, intrand zavorul/ Si in usa pun piciorul.// Altii care nu au sanse/ Irosesc cura de transe/ Si ii vezi cu tranzistorul/ Si la maxim trag zavorul.//
P.S.: Regretele le faci pachet/ Si scrii sub fiece regret/ Momentul cand l-ai regretat/ Si, regretand, cat a durat./ Si le trimiti la post-restant./ Acolo e un sens gestant:/ Autogestiunea lui/ Regretele-s. Ale oricui.” ( Marin Sorescu)
 Citeam aceste versuri si mă găndeam ce bine bine ar fi să mă hipnotizeze cineva să intru-n transă. Toata viața a trebuit să aleg ,si ce să aleg *Sansa*,raportând la situatia actuală, nu știi cum să o alegi , îi intinzi o mână sau îți întinde o mână, îți dă un picior...., sau dăm cu piciorul? De fapt,  ar fi o atitudine negativă de ce să nu-i închidem și ușa cu vreo cinci lacăte.  Să demostrăm că știm să ne ferecăm bine atitudinea. De multe ori irosim timpul, dar nu-l irosim îi facem și pe ceilalți chiar să și-l piardă în prezent sau în viitor.De multe ori avem tendința să confundăm existența cu invidia, doar pentru simplu motiv *ce noroc are asta*. Dar toate sunt doar aparențe legate împreună, nebune de legat, cei mai mulți spun asta. Avem dreptate noi suntem doar noi, raportând-une la fiecare individ, adică unii credem cu ardoare avem dreptate în tot și în toate.  Îmi spunea cineva *(bă) eu am studii înalte si tu nu ai dreptate. Păi, ce stă în puterea noastră, să fim mai buni, să nu ne supunem unor riscuri(droguri ,alcool,tutun etc) e bine să avem grija de noi,  un să fim așa superiori, DE DRAGUL SUPERIORITĂȚII?
 Să avem grijă unii de alții, a rămas istorie scrisă în cărți, la noi nici un poate fi vorba, nici măcar de vorbă.
A rămas doar vorba* să moară capra vecinului*.Totul depinde de cum ne stabilim țelurile, ne străduim să le atingem, sau le trecem în post-mortem. Mai vin și regretele , și de ce mai vin! Chiar nu înteleg , regretăm ce, CĂ NU SUNTEM BUNI, când AVEM NEVOIE UNII DE ALTII și stăm cu măna întinsă chiar ne irosim șansele împreună, asta este atitudinea destructivă a omului din ziua de astăzi?
In speranța că vom putea depăși momente și  obstacole în viață, am toată convingerea că și șansa va deveni un țel realizabil pentru noi  toți, dar să ne straduim din răsputeri să o atingem,  nu doar să regretăm. Nu să le atingem cu biciul  ori de câte ori avem ocazia  știți d-voastra unde,  așa doar de dragul corecției. Să ne ajute Bunul Dumnzeu, să fim mai buni, mai înțelepți.(Elena Buldum).

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează