Rândul...

Cu pași timizi 
mărunți 
mă înfrunți
maramă 
am de borangic
dorinți și rugăminți
lacrimi fierbinți
lăsând niște părinți 
plângând în suferinți.

Cămașa cusută 
cu fir de aur aurit
de la bunica am învățat
să cos
descos
respectos 
sunt cu hristos.

Ie cu mânicuță albastră argintie
să împletesc
trudesc
mă primenesc
doresc 
să nu greșesc
mă sfătuiesc 
să proslăvesc
ce e omenesc.

Fusta-i poale lungi
dantela argintită
e înnădită

Mi-am făcut altar în gând
realizând
din când în când 
generalizând.

Chiar dacă uneori lacăte deschid
nu pot
sufletul 
mi-l port într-un resort

Cu gândul.
blândul
crescândul
îi cam vine rândul

Îngenunchez în fața altarului meu sfânt
Dumnezeu e mereu, în cuvânt.

 



Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează