Sub preșul vieții

În căruța-i toamna trasă de un cal
Și acela șchiop, că nu-i armăsar
Ne nechează -ntruna și dă din copite
La sosirea ei, avem zile fripte!.

Toamna -intră-n noi și noi după ea
Noi ne ținem scai, ea nu vrea să stea,
De-i facem valiza să nu ne aștepte
Repede-i trezim câteva regrete!.

Vara să se ducă pe al ei făgaș
Adunăm trăiri colo sub făraș,
Și sub preșul vieții gunoiul să dăm
Cel al bătrâneții -n spate -l cărăm!.

Elena Buldum
Copyright