Amurg




Eu, încă plâng și te mai chem la mine
La crucea ta o știe doar mormântul,
Acolo strig cu mare dor de tine,
Cum te-a răpit deodată, parcă vântul.
Mi-e dor de tine și lacrima o scurg...
Pe treapta vieții sub un gând firesc
Mi-aduc aminte tot acel Amurg
Când ai plecat din mine nefiresc.
E greu să mai suport osânda grea
Mă las în voia sorții dacă vrea,
Nu mai rezist, ce dacă mai trăiesc,
Pe versul tău nu pot să -l-'ngrijesc!.

Omagiu pios, poetei Valentina Graur Lazarencu


Elena Buldum
Copyright

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează