Mereu de veghe


Acum ascult durerea- ți din ureche
S'-o poarte în bătaia unui vânt -
O flacără să stea mereu de veghe,
Să -ți scoată suferința din cuvânt.
O ploaie prea măruntă ca să cearnă
Un strigăt de durere mult mai mut,
O lacrimă trecută pe sub a ta geană,
Se -apropie de mine și -s tăcut.
Se zbat în mine multe închipuiri
În fine încolțesc ca acel spin
În tine pe de-o parte observ firi
Crescute între brazi și gust de pin.

Elena Buldum
Copyright

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează