Mi-e trupul lovit, și mă bate o-ndoială
În ceasul zece-al vieții... Ce mare scofală?
Ai zice...și-ai s-ajungi la judecată...
Pentru fiecare gest urât, primești o plată.
Mi-e vocea fără glas, și nici n-are putere
E toamnă -i frig, aș vrea să -ndulcesc, inima-n miere...
S-o-nmoi și să mi-o așez pe-o tavă
Pe acolo unde-n cosmos pleac'o navă...
Mai am putere doar să mă ridic
Imi țesi o plasă de paianjen, pic cu pic!
M-ai atârnat mereu pe-un fir de ață
"Mă doare sufletul, și mama ei de viață ".
În ceasul zece...
Elena Buldum
Girona, 20 de octombrie, 2014
În ceasul zece-al vieții... Ce mare scofală?
Ai zice...și-ai s-ajungi la judecată...
Pentru fiecare gest urât, primești o plată.
Mi-e vocea fără glas, și nici n-are putere
E toamnă -i frig, aș vrea să -ndulcesc, inima-n miere...
S-o-nmoi și să mi-o așez pe-o tavă
Pe acolo unde-n cosmos pleac'o navă...
Mai am putere doar să mă ridic
Imi țesi o plasă de paianjen, pic cu pic!
M-ai atârnat mereu pe-un fir de ață
"Mă doare sufletul, și mama ei de viață ".
În ceasul zece...
Elena Buldum
Girona, 20 de octombrie, 2014