În timpanul meu se-aude, cine țipă la-ntâmplare?
Roșii buzele-mi se umflă, vântul șuieră și are...
O scăpare, parcă geme, rupe noaptea-n zorii zilei-
Roade lanțul de iubire, doar așa în dorul silei.

Se îneacă -i sare-n mine, ce sărată -i, precum marea!
Să înot, cum o fi bine?... Inserează toată zarea,
Uite, așa -mi petrec ziua, rup și norii-i fac grămadă...
Pe o creastă rătăcită, și o creangă-mi stă să cadă-


În timpanul meu se-aude, și tot el îmi scapă voci
De o scoică mă împiedic, și de umbra unei foci,
Care tot bate din palme, pentru tine face circ
Unde crește iarba rea, tot usucă, ce să -ți zic?
........................................................................
Dorul silei...
Elena Buldum

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează