Iubitul meu uitată -i pe o creangă de măslin...
Speranța -n brațe -mi, ia, ca să mă-alin,
Mergând încet, urmez calea ferată...
A trenului pierdut, în gara vieții, ...Odată!
Și uite-mă convinsă vin la tine
Chiar dacă -afară ninge, și nu-i bine,
Că -mi arde focul inimii în șemineu
Să vin, sau să nu vin, acuma eu?
În inima-mi, ce-i răvășită, scrie jale;
C-am rătăcit și drumul meu, din cale...
Afară, insistent și chiar tot timpul revoltat
Pe lumea asta...tu, nimic n-ai învățat?
Din cale...
Elena Buldum

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează