DIALOG INTRE ANOTIMPURI
Cu gândul unor vremuri mai bune, pe terasă anotimpul înmugurit își scutură melancolia.
Dis-de -dimineață glasuri cristaline ale păsărilor în zbor, parcă dau bună dimineața iernii, ca o pâclă de promoroacă îmbracă cu argintiu pădurea încremenită de frig.
-Brrrr...umiditatea are față de ulei cleios, transparentă, precum o oglindă ce trebuie ștearsă din când în când. Necăcioasă!
-Ce caut eu aici? Între două anotimpuri...! Când m-aș putea teleporta cu gândul în alte vremuri.Unde cirip-ciripul cu glasul cristalin anunță de timpuriu venirea primăvarii, le înțeleg perfect pe limba lor, îmi șoptesc că nu vor pleca în țările calde, anul acesta. Nici nu au unde pleca, pentru că cei de la N.A.S.A au spus că anotimpurile o să ne joacă feste. S-au topit ghețarii din Antartica și primăverile nu mai sunt primăveri, verile înfloresc merii până toamna târziu, toamna nu e toamnă umblă să desprindă peisajul, și se grăbește să înlocuiască natura cu bruma ce albește până în vârful creștetului muntos, și iarna...
Bate-o vântul!
Du-că-se!
Pentru că suflă peste vreme cu putere și întoarce anotimpul pe dos. Melancolia timpului rece intră într-o agonie perpetuă și continuă cu sensul unic ales de " asociația anotimpului profesioniști în confecționarea vremurilor grele ce s-au abătut pe capul nostru".
Mi -au înghețat mâinile de frig, deoarece, sentimentele sunt reci.
Suflu...și răsuflu... Măcar de le-aș încălzi
Timpul nu-mi dă pace și gata, aștept în gara vieții să vină vremuri mai bune.M-aș mulțumi mereu cu primăvară în suflet!
Voi nu ați vrea?




Elena Buldum
Girona, 31 octombrie 2014.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează