Să mă las pradă neiubirii?...
Când mușc din miezul dulce al dezamăgirii-
Și din nefericire, rămân și fără mângâiere
Mereu mi-e sufletul răpus de o durere.
Mă las pradă neiertării?...
Iar din iertare, să culeg putință,
Aș vrea s-o dau pe mâinile uitării
Chiar de-aș mușca și trupul și a mea ființă-
Să mă las pradă înrobirii?...
Cu aripi vreau să zbor spre libertate,
Dar, nu mă lasă Spiritul Iubirii,
Nu-mi este de ajuns o eternitate.
Eternitate...
Elena Buldum
Girona, 15 octombrie, 2014

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează