Când mai plâng...
Elena Buldum
Ce să-ți spun, când, trece timpul...
Sunt-un suflet, într-un trup
Sufletul mi-e ca potopul
Zile am și le-n șurub;
Ce să-ți spun, citesc, în cioburi...
Ascuțite; să mă tai:
Și din tândări lipesc doruri
Ustură sunt răni, tu ai?
Ce să-ți spun eu acum ție
Îmi sfâșie iubirea-n mine
Scrijelită să-ți aline...
Dă-mi iubirea numai mie?
Ce să-ți spun iubite, plâng,
Și-n inimă și-n gând
Mă topesc, sunt cositor;
Îmi frig lacrima de dor.
Ce să-ți spun iubite, moartea;
Îmi zâmbetește și mă-nhață
Părticele îmi împarte
Păine și bucăți de gheață.
Ce să-ți spun iubite, vorbe...
Scrise, tu, mi le-ai m-ai înscris,
Și ai spus că sunt atinse
Dar mi le-ai închis în vis.
Elena Buldum
Ce să-ți spun, când, trece timpul...
Sunt-un suflet, într-un trup
Sufletul mi-e ca potopul
Zile am și le-n șurub;
Ce să-ți spun, citesc, în cioburi...
Ascuțite; să mă tai:
Și din tândări lipesc doruri
Ustură sunt răni, tu ai?
Ce să-ți spun eu acum ție
Îmi sfâșie iubirea-n mine
Scrijelită să-ți aline...
Dă-mi iubirea numai mie?
Ce să-ți spun iubite, plâng,
Și-n inimă și-n gând
Mă topesc, sunt cositor;
Îmi frig lacrima de dor.
Ce să-ți spun iubite, moartea;
Îmi zâmbetește și mă-nhață
Părticele îmi împarte
Păine și bucăți de gheață.
Ce să-ți spun iubite, vorbe...
Scrise, tu, mi le-ai m-ai înscris,
Și ai spus că sunt atinse
Dar mi le-ai închis în vis.