Vântul suflă
Elena Buldum
vol Vise Târzii 2014
Sus pe vârful muntelui
Pe culmea răstocului
Vântul suflă, nu dă pace
Codrului cu țepi și ace
Între brazi și mărăcini
Brusturi și câțiva spini
Și rostogolește-o frunză
Cu lumina cea difuză
În zadar îi tot dă roată;
Ruginită-i și pătată-
În zadar o-ngheață frigul
Și îî tremură cârligul;
În zadar a ei suflare
Fără viață-i și- alinare
Fără prea multă suflare
Frunza-i așa trecătoare;
În zadar rămân puține
Zile ca să-i fie bine...
Vântu-o suieră să aline-
Pân la bruma care vine...
Se rostogolește sărmana
Se învârte eoliana
Dintr-o rafală de vânt
E culcată la pământ
Putrezită stă-n neștire
Vântu-i suflă să-i respire
Viața scursă-ntr-o sclipire...