Buzunarul șic

În miezul nesfârșit al nopții
Din stelele strălucitoare,
Sub buzunarul șic al sorții,
Am smuls bucăți din alinare.

Și gust din cerul iertăciunii;
Pe aripile unor fluturi
Cu pete negre ca tăciunii,
Urâte vorbe ți le scuturi-

Pe culmea nerăbdării slute
Prin scorbura unor păreri,
Cotrobăi vorbe neștiute
De azi, de mâine și de ieri.

Prin peștera muierii moarte...
Stau atârnați și lilieci
(Ce bat -n piuă de departe)
La fel, cum viața ți-o petreci.

Buzunarul șic
Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului