Cristofor Columb

păcatele noastre
sunt -mpărțite:
pe nesimțite...
făcute singuri cu mâna
nu e totuna
cu ispite și lucruri dorite.

intru în casa Domnului
aplec capul acoperit
sufletul mi-e cât suprafața Americii
Cristofor Columb l-am întâlnit
că și eu ca el am descoperit lumea nouă
care e din două.

îmi fac cruce cu două mâini ;
cu dreapta îmi țin fapta
în stânga deschid punga inimii
pentru săraci și orfani

iau două lumânări
pentru înfrânari
pomelnicului îi fac mătănii
de buzunarul altarului rănii.

îngenunchez la Dumnezeu
cu frică ;
( el nu mă bate la gioale,
tot oamenii -mi poartă pică)

stau -n cor
c-un dirijor
care-mi spune să cânt mai ușor
ba nu! sunt doi...
ce privesc la mine
că nu cânt bine.

eu cânt după portativ
ridic pe mi, ce se agață-n tiv
îmi arată din deget
o voce și -un răget.

Știu! Animalul furios rage
în momentul când pistoulul trage
pac, pac!...
un glonț îl simt în mine
cred că m-a -mpușcat bine.

în corul de voci și păreri
îmi -nghit singură dureri
Dumnezeu îl simt cu mine
îmi spune: fiule te -ncerc,
o știi bine!...

rămân cu capul plecat
ca un rege ce i s-a dat șah și mat.

și eu mă pricep să dau
șah și mat, dar nu stau
cu păcate
și poveri urcate pe spate.

Elena Buldum
drepturile rezervate doar autorului