O ferigă

Plânsul ploii-mi udă gândul;
Și suspinele-mi curg-
Îndoiesc pe-un colț cuvântul,
Câte mile îl parcurg?
Chiar acolo -n rândul minții,
Ochii i s-au tulburat,
Cum cutreieră și munții,
Ca prin sită strecurat!
Plânsul ploii - îl ascult,
Nu de acuma, ci demult
Unde păsările strigă?
Am văzut, ieri, o ferigă.

Elena Buldum
Drepturile rezervate doar autorului

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

La fereastra mea de om Văd cum este nins un pom, Fulgii sunt ca florile Au venit ninsorile. Când natura să-renvie Să ne-aducă o bucurie -Hopa, iarna furioasă A mai făcut-ncă o farsă!. A scos frigul din joben Legănat pe un refren, Câteva arii compuse La răceală predispuse. Dusă, iarna nu se lasă Când troznește focu'-n casă, Și-aici este ideea Sare iute ca scânteia!. Lângă o lumină albastră Zorii stau ca să mijească Picură lângă fereastră Pusă parcă să jelească!. Drepturi rezervate autoruluiⓂ
Citiți mai multe

Bună acrobată... Peripetii pentru pitici

Bună acrobată...  vol Peripetii pentru pitici Veverița-i veveriță ... Fuge, iute-n poieniță.. Dup' alune... bosumflată Coad -o ține înfoiată! O alun ă din pădure Căzută -i din pom pe mure Chiar aicea lângă -un alun... Unde-așteaptă ursul brun!... Mormăie morocănos... Dă-te veveriță jos... Ce stai în copac surată Vino-ncoa,' alune-mi cată ! Că ești bună acrobată... Sari din pom acum, de-ndată Mie să-mi culegi doar mure... Că sunt ursul din pădure. Elena Buldum 16, iulie 2014
Citiți mai multe

Unde Dumnezeu creează

Acolo unde Dumnezeu creează, El, ia în seamă vina-nțelepciunea, Omul, mai intervine, nu maschează, Certat în iad, își arde singur Sinea. E smuls perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului
Citiți mai multe