Surpinse, uite...

În mine râvnesc clipele pierdute,
Trecute prin dorința arzătoare,
Pe lucrurile și vrute pe redute
Surprinse uite, așa, la -ntâmplare.

Nimic -ntâmplător pe astă lume
E inima mai bună, sau mai rea,
În sensul cum ar fi și o minune
Și cum să știu că sufletul greșea.

Eu, mă numesc un om și atâta tot
Nu port pecetea -n piept de misiune,
De- aș scoate un suspin, că nu mai pot...
Cu Dumnezeu, mai pot face o minune.

Elena Buldum
Drepturile rezervate doar