Foc și rock

Până când să îndurăm atâta nedreptate
Căzută de pe trepte, de așa societate-
De fum să ne ferim, să nu-nghițim lumina;
Când viața ni-i răpită, a cui o fi și vina?

Din foc și rock și vicii, aprindem artificii,
Să punem un căluș și panicii și fricii;
Suspinului cu chinului a suferinței mare
De viața ni-i răpită, a cui e vina oare?

Mamelor, sufletelor -ndurerate fripte;
Acuma-și pregătesc și lumănări pe cripte
În țara durerii a lacrimii, ce tare doare,
Când moare fiecare de atâta nepăsare?

Foc și rock
Elena Buldum
drepturile rezervate doar autorului