Străbat universul

Când Sinele mușcă și din absolut,
Cu aripi de gând străbat universul,
Cerul se leagă pe trupu-mi de lut;
Cu sfori de condeiul ce unduie versul

Luna, însăși, veghează grija nopții grele
Înarmată bine, ține -n mâini un scut;
Străbat orizonturi, observ multe stele,
Unde ești, tu Doamne, sfântul petrecut?

Că mă leg cu sfori și de -nțelesuri,
Pipăi existența-un hău din neștiut,
Și dulceața vieții-n mai multe sensuri,
Mă -dreaptă, spre,ce? Ce necunoscut...

Străbat universul
Elena Buldum