Ființa-i trecătoare
O ploaie se izbește de fereastră
La umbra gândului, curg picuri,
Cu aripi ca o pasăre măiastră
Pe mine mă petrec niște nimicuri.
Privesc la mine cea pe dinăuntru,
Nu am curaj să intru pe afară,
Îmi bat la ușă ca să pot să intru,
Cu timpul care și acesta zboară.
Un alt fior mă-ncearcă și mă prinde;
Ca un cârcel de talpă, cu sudoare
În lume mea durerea se întinde…
Deși, ființa mea îi trecătoare.
Elena Buldum
copyright