Un răsărit de îmbrățișări
Vreau să înfiez un răsărit de îmbrățișari
Să cuprindă sărutul de noapte bună
Și să alunge tristețea din ochi.
Ochii să-și șteargă lacrimile din trecut
Trecutul să se facă punte în viitor
Un drum plin de zâmbete și bucurii
Să râd de mine până stârnesc plânsul.
A plânge este firesc pur și omenesc
Numai oamenii au uitat să râdă.
Între tăceri fac pauză și spun stop liniștii!
Nu-mi amintesc cum să opresc zgomotul
Tiue urechea dreaptă, se vorbește de bine.
Elena Buldum