LA FEREASTRĂ


La fereastra mea de om
Văd cum este nins un pom,
Fulgii sunt ca florile
Au venit ninsorile.
Când natura să-renvie
Să ne-aducă o bucurie
-Hopa, iarna furioasă
A mai făcut-ncă o farsă!.
A scos frigul din joben
Legănat pe un refren,
Câteva arii compuse
La răceală predispuse.
Dusă, iarna nu se lasă
Când troznește focu'-n casă,
Și-aici este ideea
Sare iute ca scânteia!.
Lângă o lumină albastră
Zorii stau ca să mijească
Picură lângă fereastră
Pusă parcă să jelească!.

Drepturi rezervate autoruluiⓂ

Postări populare de pe acest blog

Unde Dumnezeu creează

Acolo unde Dumnezeu creează, El, ia în seamă vina-nțelepciunea, Omul, mai intervine, nu maschează, Certat în iad, își arde singur Sinea. E smuls perfect din chipul celui Sfânt, Stă -ntre altare roase de umilele păcate, Cu vina -ncrâncenată, îl trimite în mormânt Pe-o cruce-ntins, el, zace, stând pe spate. Că -n omul unde-n piep, îi pâlpâie, îl arde; Două lumini zvâcnindu-se mereu cu firea, De neputință, ca viermele gustă și roade, Până -și -ngroapă cu pământ nefericirea. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului
Citiți mai multe
Nici nu geme... Elena Buldum Nu ai teamă, nu te teme De o voce stinsă, geme... Nici de noapte sau de Lună De-ale valurilor spumă. Nici de mări învolburate-s... Nu te-nspăimânta de toate-s Sus în Cer îs trecătoare Nu te tulbura pe-o mare; Nu te teme și socoate Timpul are ceas la toate Și acul în limbi statornic Doar de viață-i drag și dornic?
Citiți mai multe