VISE TÂRZII

de-ar muri plagiatul odată cu anonimatul sau invers Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

dincolo de mine o viață se ține cu mâinile de tot ce se poate fuge de moarte dincolo de tine o stare și -o formă un pic cam diformă... se zbate și strigă a vieții întrigă e lanțul verigă Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

la ușa dorului am scuturat preșul închid poarta Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

"Tinerețe fără bătrânețe ", nu există, și nu cred... "În viață fără de moarte," nu o vreau, nu mă -ncred Nici în veci nu o să fie, asta ar fi, pură,filosofie. Că mulți filosofi au scris-o pe o coală de hârtie . "Bătrânețe haine grele" mă dezbrac acum de ele, Ca să -mi duc zilele mele, câte au mai rămas sub stele, Omul e dator cu-o moarte, ăsta este rolul lui, Un actor, un mim de poate, pe fața pământului. Viața omului survine, natural și e firesc... Moartea repede-ntervine și -i ia rolul omenesc, Amândouă sunt legate -ntr-un lanț de devenire Moștenim două regate, c-o sosire și -o pieire. Elena Buldum  drepturi rezervate doar autorului

Iubirea, bine- nchisă și păzită, Nu-nseamnă mai nimic, nefericită, Se zbate ca un leu în cușcă Și când te prinde, ea te mușcă. Iubirea-i iubitoare, zi și noapte, Poftește doritoare numai șoapte, E dulce precum mierea de albine, Mereu, de tine, ca un scai se ține. Iubirea caldă și neștiutoare, Ca în poveștile, nemuritoare, Aceea cade repede-n ispită - Și repede de ură e strivită! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Cine mi-a -mpins inima pe scări? Trecută prin mai multe stări... Cine mi-a-mpins inima din piept? Mi-a -mbrâncit-o și nu-i drept... Cine mi-a -mpins inima și mi-a-mpuns? Că o durere rece i-a pătruns... Cine mi-a-mpins inima să cadă? Rostogolind-o-n valuri de cascadă... Cine mi-a-mpins inima-n abis? Că a ajuns de necuprins... Catahris, cine și -a permis? Inima-ncet de mi-a ucis....! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Din vis în vis, în paradis.. De jarul focului nestins O inima mi s-a aprins- Scânteia care i s-a stins. Din dor în dor, e nu mai jale... Ca un izvor curge la vale E ca o oază în deșert De dragoste, e parcă fiert. Din fir în fir, din gând în gând, Pe pleoape -mi lacrima-i curgând, O gust, sărată -i și amară... Ce picură pe o vioară. Din când în când, din fir în fir... Pe dragoste -ncet o deșir... Topesc iubirea -ntr-o seară... Și-o leg de-un capăt cu-o sfoară! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii