VISE TÂRZII

În jocu-i flușturatic și firesc, Dorința,  ca o apă de izvor Îți dă să bea din puțul omenesc Pe buzele cuprinse de fior Atinse de un clocot sufletesc În trupul plin de viață -l cuprinse Prin noapte ochii negri urmăresc Ca două luminițe nepătrunse Ce-mprăștie culori și albăstresc Un capăt de speranță-ntrepătrunse La colțul unui suflet înfloresc Petale de o ramură desprinse. Un clocot Elena Buldum @Copyright 2016

Șevalet și -o acuarelă, Ochii mei stau sub umbrelă Trece repede de mine Un tip cu zbârlita freză Ca o ploaie, pe faleză Mă stropește cu bocancul.. Dintr-o glumă,  cum e bancul... " De te latră și un câine, Astupă -i gura cu pâine " Pe faleză Elena Buldum

In inima mea se zvârcolește- o ultimă văpaie Scrumul unui fum de țigară Stins într-o scrumieră viața –i ca un copac cu flori Câte păsări rătăcesc –n mine atâtea zboruri răpuse destinu-mi pândește făptura la margine de vis copilaș cu chip de înger oprește negrul de foc! ceasul ticăie-ntruna... pe peretele deșteptător. atâția ani au înflorit deșertăciuni ZBORURI RĂPUSE Elena Buldum

In zidirea unei fapte Tre' să fie Dumnezeu Totodată, fie apte Și -n ochii lui mereu. Preaslăvește Prea Înaltul Și pe cer și pe înaltul Inimii, de- a- ntâlnitul Ca să treacă hopul, saltul. Omul este, azi, nu este Pe-o potecă trecătoare Fă din viață o poveste In sfârșit, fermecătoare. De suntem ca plopii care Se-ndoiesc pe drum de ape Chiar din pură întâmplare Să ținem mereu aproape. În noi să se-nalțe fapta Bună, făcută din-ntâmplare Ca să urce Eu-l treapta Repede, dintr-o suflare. Elena Buldum

În mine nu mai are loc nicio dorință Că și-a făcut un semn de întrebare Ce nu-ncape-n ea de- atâta suferință Și m-a cuprins o mare remușcare. În mine nu mai are loc, deloc trecutul S-a dus cu geana nopții trecătoare Și-mi trece precum pescărușul, Prutul... Îmi stinge-n ochii mei raza de soare. În mine nu mai este loc de nimeni Și nici de-o-mbătrânită tinerețe Măi... fată, te-ntreb: Cu cine semeni? De mă schimonosești de frumusețe! Elena Buldum

La mulți ani, copiilor mici și mari! Copilul este adevărata comoară a sufletului nostru! 1 iunie - Ziua Internaţională a Copilului, este ziua în care revenim cu toţii la momentele tandre şi plăcute ale copilăriei inocente, alături de generaţia în creştere. Ghici...! Tot produce din stamine Ce au multe vitamine Are la piept buzunare Ghicitoare, cine are? Zboară și din floare-n floare Cară sacii cu polen De-o culoare mai galben Sucul și-l ia din nectar Adunat dintr-un stejar, Face fagurii din miere Cu foarte mare plăcere! Scoate acul din senin Și te-nțeapă cu venin; Venin are și șarpele Cu dinții ca laptele, Din lăptișorul de matcă Încearc-o cremă să facă Pentru tenul care-i sec S-a făcut crema” Farmec” Lângă stupii din grădină Zboară, mama lor Regină Toată ziua stă-n soare Bâzâie din floare-n floare Ghicitoare, ghicitoare! Cine, credeți că e oare! Cea mai bună lucrătoare? ......................................... Rădăcina la pătrat Joaca țurca cu-o regină Că-i crește din

Cu vântu ' n plete și soarele-n suflet, Prin revărsatul zorilor de ziuă În inima mea se aude-un sunet Mirajul dimineții, mă cuprinde La orizont imagini răsturnate Ca puful unei păpădii plutinde Prin crângul des un fluture să zboare Cu păsărele pitulate prin lăstari Le- așteaptă -nserarea să coboare Eu, urc poteci cu liniștea din mine Sub brazi -'nalți, ce -acoperă pământul Și-mi crește rădăcina unei tulpine Prin revărsatul zorilor de ziuă. Elena Buldum drepturi de autor