LA FEREASTRĂ

De ce mi-arunci azi vorbele n-au rost...
Ca să le-nsemni pe cele bune, ce au fost!
Și tot mă -ngenunchezi în vorbe și cuvinte
Că eu supusă, te urmez ca înainte...

Nu cred că va fi niciodată,”o dată”
Sau cum ne-am cunoscut vreodată...
Ți -amintesc că îmi făceai și jurăminte...
În zilele -nsorite, și soarele fierbinte...

Ne-a topit atâtea încercări-
Azi și speranța sunt puține -așteptări
Ce le aveam în rostul unei vorbe...
Împrăștiindu-se ca sunetul de tobe.

Îmi țiuie urechea dreaptă, ce ecou!
Le-aud cum spune, ca să vii din nou...
Și -n inimă să -ți bată dragi cuvinte-
Eu te aștept, dar nu cu false jurăminte.

False jurăminte