În satul ăsta unde locuiesc,
Că nu e sat, e ditamai o vilă,
Pe baricade parcă viețuiesc,
Îmi-ncrețește fruntea mea umilă.
Fardează-obrazul meu, în derizoriu
Forează riduri și așa-ntr-o silă...
Biserica mă -nghide-n purgatoriu,
Și numai Dumnezeu-și face milă.
Un înger îmi lipește aripi albe,
Ca toamna vieții să nu le desprindă,
Și urâciunea cu poale de flori dalbe
E-o pocitură ce privește-n oglindă.
Aripi albe
Elena Buldum
vol Legile firii