Săpatu-mi-ai adânc, că numai cerul pe el plouă,
Azi, pe mormântul meu, iubite, ofilitu-sa o floare roșie de crin,
Înmugurită dintr-o clipă, scursă ca o lacrimă de rouă,
Pe -un pat de frunze stau comod...Mă vezi, pe-un scrin!

Și uite-mă, iubite, că s-a- mpărțit lumea-n două...
În una, dedesubt, s-a ofilit petala unui dulce fir...
Subțire, cuprinsu' l-ai luat cu mâinile -amândouă
În astă lume, mai ieri țineai în brațe, frumosul trandafir.

Privește -mă iubite, că s-a- mpărțit lumea la nouă
Azi, ai rămas cu vântul și -adierea caldă de zefir,
În ropote de cai și norii curg, și dă să plouă....
Pe-un înger bun, strivit' -ai, ce îți tinea pe deget un safir.

În adierea caldă de zefir
Elena Buldum
vol în lucru"Legile firii "

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează