La toate rece

La toate rece - partea -I

omagiu poetului nepereche, Mihai Eminescu

Vara vine, vara trece,

Am rămas la toate rece,

Și din fire, bag’n seamă,

Răutatea, cum ne’-ndeamnă.

Și ne cheamă și petrecem,

Ca pe-o fructă o culegem,

Zeama răutății poate,

Încolțește -n toți și -n toate!

Cine are, azi, și carte,

Binele, cu greu-‘mparte!

Lumea, schimbată-i-n rău,

Numai spre binele său.

Cine stă să dea povețe,

Cine pe cine să-‘nvețe!

Sfaturi bune, cu măsură,

Pentru fapte fără ură.

Vara trece, vara vine,

Să faci câte-un bine,

Că aici este-nceputul,

Cel ce-l face cu trecutul.

Că nimica nu există,

Fapta, să nu fie tristă,

Vara vine, vara trece

Și tu, răul nu-l petrece.

Nu fi fals și înțelege,

Fă-ți-n templul vieții lege,

N-o-‘ncălca fără măsură,

Cu vorbe ce ies pe gură.

Vorba rea și mincinoasă,

Pârjolește iarba deasă

Capul mereu ți -l înclină,

Și, ți-l taie pentru vină!

Vina și ea recunoaște,

Că la tot pasul te paște,

Rămâi-n picioare demn,

Nu –‘nvinui nedemn.

Și de-ai arunca cu pietre,

Tari și mici-n diametre,

De mărimea unui clește...

Meditează –‘ntâi gândește.      

La toate rece - partea a II- a

Răul, dacă te- ndeamnă,
Tu-l supune că te-nseamnă,
Te -nfierează, ca pe fiere,
Amar'i sufletu-n durere.

Și de-ar fi ca- nainte,
Înzestrați plini de cuvinte,
Să-le-asculți firul gândirii,
Pășești pragul fericirii.

Clipa, doar o clipă ține,
Binelui să-i faci un bine,
Lucrul bun se recunoaște,
Nicio grijă nu ți-l paște.

Lumea când plânge și râde,
În colțul gurii surâde;
Masca zâmbetului fals,
E ca pasul unui vals.

Nu fi fals și înțelege,
Fă-ți-n templul vieții lege;
N- o-ncălca fără măsură,
Rele vorbe-i ies pe gură.

Vorba rea și mincinoasă,
Urâtă, ca moartea-n coasă,
Capul mereu ți -l înclină,
Și ți-l taie fără vină!

Vina și ea recunoaște,
Că la tot pasul te paște,
Rămâi în picioare demn,
Nu învinui nedemn.

Și de-ai arunca cu pietre,
In forme mici și diametre,
Meditează - ntâi gândește

Inima din piept nu-ți crește!

La toate rece - partea a- III - a

Vara trece, vara vine,
Răul, ca un scai se ține;
Se agață și momește-
Sufletele amăgește.

Să nu cazi-n plasa vieții,
Picurând, roua tristeții,
Toate vin, toate se duc,
Palide frunze de nuc.

De ai ști, și ai cunoaște,
Cin’ le știe, recunoaște,
Ce-i frumosul cu urâtul!
Trupul este precum lutul?

Și de moarte, nu ai teamă,
Când te strigă și te cheamă,
Ce e rău, ca vântul trece,
Tu, cu binele -o petrece.

Pasageri -n astă lume,
Viața, are-un singur nume,
Poate-i veselă și tristă,
Pentru alții nu există.

Pe cărarea ce i-aleasă,
Dumnezeu îți face casă,
Nu te- ntoarce cu trecutul,
Ce- ți sfârșește începutul.

Vezi-n față viitorul,
Sigur, tu, ești și actorul,
Însuți fii amicul bun,
Fii atent la ce-îți spun.

Optimist vei pune capăt...
Unui lung fior și freamăt,
Murmur tainic de suspine,
Viața trece, vara vine...

La toate rece- partea - a -V- a

Timpul trece, timpul vine,
Binele să -l faci cu bine,
Nu juca-n piesa de teatru,
Fii actor cu ochii-n patru;

Lacrimile, de- ți vor curge,
Pregătește -le a șterge,
Ești nesigur, va decurge
Omului așa îi merge.

Când, le- alături, se strecoară...
Vorbe grele de ocară,
Fii cu băgare de seamă,
Precaut la rău te-‘nsamnă.

Toate-s ca când pământul,
S-au făcut vorba, cuvântul,
Au creat cerul și norii,
Oamenii -s precum cocorii.

Totu'-n lume ce lucește,
Stelele...și strălucește,
Marea, cu a ei sirene,
Și sufletele hiene.

Toate au fost, create toate,
Moștenire sunt lăsate,
Chiar și ultima ființă,
Nu-i nimic fără credință.

Vara vine, vara trece,
Totu- i pieritor și rece,
Ai credință, să n-ai teamă,
Fii cu băgare de seamă.