Molto bene



În curtea mea de eunuc,
stau singur cuc,
Singurătatea îmi este silfidă
pe de-o parte și perfidă
O văd ca pe Maica Precista purtătoare de mir,
între catapetesme și miresme,
ea este peretele despărțitor,
Prin nopțile care mi le înșir
Ani de-a rândul
Mă scoate afară din corpul meu
Și mă poartă ca pe Zeița Selene
Martoră la molto bene
În puterea nopții se dă de ceasul sorții
Aparent se uită la mine și vine 
Uimită, mă-ntreabă de pustietate
La Mănăstirea mea de fapte.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează