Cu mângâierea cea firească

Că ai să urci indiferent de vreme
Pe culmea verde a noilor trăiri,

Și ai s-aduni-n gânduri de devreme,
Prinse-n buchet, frumoase și-amintiri.

Atuncea când te învelește timpul
Îi lași un semn și un sărut pe tâmplă,
Și -acoperit cu maci să -ți fie câmpul
Indiferent de- i s-a- ncrețit și -o buclă.

Cu mângâierea cea firească și umană,
S- astâmpere și setea- ți și uscata,
Cum curge lină, lacrima sub geană,
Iubire a mea, n- așterne-te cu alta.

Elena Buldum
@ copyright