Cugetare Elena Buldum În lumina Lunii clare; Răspicate sensuri are Gândurile-s lămurite Cerul meu ițe-ncălcite. Nebulos de tulburate Când neclare-s alterate Le îndemn cu vorbe bune Mă frământ ce,au a spune? O,idee-n cugetare! Au sau nu o îndrumare Conștiente și precise Le disting când nu sunt scrise?
Postări populare de pe acest blog
Din nou... Elena Buldum Fără voce, fără glas, am rămas ca un ecou Se strecoară o lumină...Cheamă-mă, te rog, din nou? Strigă-mă, cât țin plămânii, să te-ascult, să-ți fie dor Și iubește-mă pe mine îngerul meu visător. M-am născut din cer albastru, și-o lumină mi-ai promis... Dintr-o ploaie de steluțe...ce iubire mi-ai trimis? Și din infinit răsare un Luceafăr drag mi-e mie Eu o rază de speranță el un vântecel adie. Am rămas cu strălucirea nopților să ne vegheze... Unde liniștea în mine face ochi să lăcrimeze, Când se întâlnesc în spațiu două umbre le zăresc... O lumina ce se-nalță lângă îngerul ceresc.