Un imaginar

Prin buza ferestrei-scot un țipăt:
În brațe mă leagănă cerul și vântul
Când trece un înger ager mai vânăt
Ce strigă-n mine moare pământul!.

Privește și luna mirată în zare
Cum fața durerii se scaldă-n noi
Incerc să mă țin departe de mare
Ce-mi suflă-n ureche numai nevoi.
Între real mi-amestec cu vină
Un imaginar de viață și moarte,
De unde mai vine această neghină
Ce aduce-n mine cuvinte deșarte.


Elena Buldum
Copyright