În lumea celor ce cuvântă

În lumea celor ce cuvântă
Mă simt străin în țara mea
În lumea celor care-o cântă
Și cei mai mulți ca pe manea.

Sînt mai străin ca niciodată
Și neamul ce este frânt
Și drama-n inimă o poartă
Până ajunge în mormânt.
Iubiții mei frați ce mai sînteți
Aceea ce se numesc frați
Pe inimă din piept nu o scoateți
Nu fiți de ură măcinați.
În lumea celor ce cuvântă
Observ ușor cum neamul meu
O dramă trăiește, se întâmplă
Acuma chiar sub pieptul meu.
O sun pe mama și pe tata
Pe singurul reper contez
Că neamul meu nu este gata
Și sper să-i mai rămână-un crez.
Speranța n-a murit în suflet
Dragii mei părinți și buni
Sătui îs pașii mei de umblet*
Mi-e dor de casa mea cu pruni.
În lumea celor ce cuvântă
Din locul de unde provin
Am fire albe pe sub tâmplă
Acolo am ajuns străin.
Probabil nu mă recunoașteți
Pe mortul ce este ucis
Din vina celor ce-i cunoașteți
Ce multe crime au comis.