VISE TÂRZII

Șoapte dulci Elena Buldum Iubitul meu, de atâtea ori, Cu vorbe-am repetat mereu...    Și șoapte dulci ce uneori Să te iubesc, îmi vine greu. Iubitule, de ce nu vrei, Iubirea-n stol de porumbei. Și aripile-și ciuguleau- Iubirea lor- ne măguleau. În gândul meu, mereu mă ții, De mână când eram copii, Jucam cu Luna de pe cer Iubirea ne era mister. Iubitul meu te adoram, Că dimineaț-o-nvioram Copii fiind, uneam un gând De dragoste-ntr-un cuvânt. Iubitul meu, nu te sfii, De joaca noastră de copii, Erai viteazul Prometeu Într-o poveste, tu și eu! Iubitul meu, nu cu iluzii... Nu se mai pot trage concluzii Când inima un ritm ne bate... Sperând, în dragoste și moarte.

În acorduri de vioară Elena Buldum din vol" A treia cale" 2013 În apusul nopții-albastre Mă îmbrac cu șoaptele târzii, Tânjesc și strâng în brațe astre Și clipele ce trec, minutele-sunt mii... Transform și clipa în fărâmă; Și-aștept să-mi spui că sunt a ta, Dar noaptea-mi e ca o furtună, Mă prăpădesc de așteptare grea. În acorduri de vioară Vibrează-arcușu-n ritmu-i lin În amintiri ce or să doară, Acum simt rezonanța, e un chin! Sunt rătăcită-n gândul meu Ce-i fluture cu aripi frânte, Mă rog în gând lui Dumnezeu În clipa disperării să-mi-ajute!

Coronită albă Elena Buldum vol ”Cuvinte pe aripi de iubire” Coroniță albă floare, Din petala unui crin Raza soarelui răsare O mângâi, și mă alin. Fericirea mea cea mare, Îi prind flori la cingătoare Floarea florilor minune Îmi faci zilele mai bune. Crinul meu, floare de dor, Când oftez, când te ador Ești crăiasa vieții mele Cerul meu, e plin cu stele. Mă orbește strălucirea... Dimineților tăcute, Ce privesc ca pe-o minune Șoaptele-mi să te sărute Ce m-aș face fără tine, Te îmbrac în sărutări Și în dimineți senine. Nici nu știi,de atâtea ori. 27.06.2013

  Steluțe triste Elena Buldum Steluțe cu parfum de sânzâiene Îmi oglindesc tristețea în dureri, Dansez cu aripi de irene, Brazi verzi îmbrac în primăveri. Pe luciul apei raze argintii Se unduiesc la margini de pustiu Și-s doar o lebădă, când vii Cu aripi frânte înainte-ți viu. Și Luna, zână albă călătoare În cercul alb, mereu străluminat, Catifelează nopți amăgitoare În suferința dorului uitat. De-aș vrea un nor să îl anin în zbor, Îl storc de ploaie când îl prind, Doar tu, durere, treci și nu te dor Decât, de gheață, ochii mei lucind...   din vol A TREIA CALE 2013

O floare Elena Buldum Azi e floare, ce destin Mâine vis și un suspin In mireasmă și uitare Parfumată ca o floare. Azi e floare prețuită, Măine, floare neiubită Se usucă-i cad petale Ofilită în uitare. Azi e floare, floarea vieții, Mâine, floare-a tinereții Poimâine cerul tristeții La sfârșit e-al bâtrâneții Azi e-o floare, mâine spin, Doruri ,nici, c-o mai alin Se-nțeapă e pe-un drum Ce călătorește- acum. Azi e floare pe pământ Iubește-o fii de-cuvânt N-o răni, n-o amăgi Impletește-i vorbe vii. Azi e floarea florilor Nu-i himera ,nu-i un nor E trecut și e prezent Inima și-un cuget drept.

Lacrimă Lacrimă, iubire grea, Tu nu știi povestea mea, Genele-ți sunt lăcrimate, De iubiri nesărutate. Apă-lacrimă de dor, De durere ochii-mi mor, Lacrimă ce suferi mult, Ești sfărșit și început... De tristețea ce-o aduni, Ploaia marilor furtuni, În durere înecate, Pe obrazu-ți sunt ridate.. Te îmbraci în gene vii, Lăcrimioare sute... mii, Cu mirosul parfumat, Lacrimă trecut uitat. Lacrimă te sorb pe-obraz, În tristețe tu te scalzi Și dorești, insiști să fii Lacrima din mii și mii... Rouă ești dintr-un bujor Ce-n răcoare și cu dor Mă răsfață, mă seduce Și la pieptu-ți mă aduce...

Mă încolacesc Elena Buldum vol,” A treia cale” Editura Natiunea, 2013 Mă-ncolăcesc ca o liană Mă zvârcolesc -n suferință Mă resemnez fără putință Că m-am grăbit în pocăință... Aș vrea ca să te stâng în brațe, Să te îmbrac în sărutări Liana- eu- să fiu să agațe Și trupul tău, cu mângâieri. Liană mă prefac în apa de izor, Aș vrea să potolesc al meu dor Să sorb în picături... fiorul Încolăcește-mi liană și dorul.