VISE TÂRZII

Ninge peste mine. Elena Buldum Ast ăzi ninge și afară, Când privesc la geam și eu... O tristețe mă-nfioară, Cu mâhnirile-mi mereu! Astăzi ninge și în casă, Eu ascult un drag colind, Și durerea mă-apasă, Că-s străin și lacrimi prind. Astăzi ninge și mă doare, Mă-ntristez și văd mereu    Ce frumoasă sărbătoare, Fără să colind și eu. Astăzi ninge cu fulgi mari, Fulguie, ce mare chin! E zăpadă, aștept s- apari, A-nghețat floarea de crin. Astăzi ninge peste mine, Cu suspine cât un fulg, Lacrima în piept se ține, Din zăpadă vreau s-o smulg. Astăzi ninge peste mine... An de an îmi cad ninsori Pletele mi-s albe, pline, Duc ani grei la subsuori.

Când rătăcește... Elena Buldum E ager ochiu-ți ce mă-ngheață, Mi-a smuls din piept a mea iubire, O inimă vibrează, privirea-ți ce-i de gheață Și rătacește-n vene-ți în neștire. În suflet patimă albastră, E roșie-n deșert și colorată, Așa-nceput iubirea noastră, Pe-o formă de nisip în acoladă. Și-o caut printre stele cu o privire, Nu o găsesc prin norii cei pierduți, Si-o rătăcesc de atunci o clipă în clipire, Și nici în gene printre fulgii cei cernuți! aparitie *

Anotimpuri  Elena Buldum vol Cu Patria în suflet  A început de ieri afară,                                   Iarna ca să nu mai plângă  Iar lacrimile-i iară,                                      Se topesc, se duc în urmă.                                                                             S-o lăsăm în urma tristă!                                       Pare-o luptă grea de fel,                                          Dar e de demult confuză ,                                       O străpung lumini din cer.  Flori mărunte, parfumate,                                                                                                              Reuşesc să-i țină pieptul,                                       Luptă, luptă, graţioasă                                      Până iese ghiocelul.                                          Primăvara minunată,  Ca o briză parfumată,                                        E atât de-nmiresmată,                                

Și-n mine zace... Elena Buldum vol Vise Târzii 2014 Privește-mă, iubite, cu ochii tăi de jar Și în cuvinte pătrunde-mi arșița din vene, Sărută-mi buzele cu sete... să știu și eu, măcar, Când ai plecat și cum te-ai rătăcit prin vreme. Și tandră să-ți șoptesc cu tainicele-mi gânduri: - Iubește-mă curat și sufletu-mi atinge, Cuprinde-mă, iubite, în brațe, printre rânduri, De mijloc și-n priviri văpăile îmi stinge! Tu ai pe vino-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în pace!

Toamnă și gata Elena Buldum Cad frunze sub o tulpină Toamna se sfârșește lină, Face semn că o să vină Iarna de cojoace, plină. Bate vântul prin copaci, Iarna a  adus gonaci,  Ape  să le tulbure Să-nghețe și singure! Mai aproape sau departe, Iarna are ochi de moarte! Și o vulpe prin pădure, Tremură, cu două mure! Că de frig-s stafidite, Gerul le ține lipite; Două veveriți vorbite, Mai, mai, că le-ar înghite! Două mure odat-au fost, O dulceață și de post Gustul lor și-al lor miros, O poftea lupul păros! Numai ursul a rămas Ca să mormăie  un ceas Pentru murele ce-au fost Un deliciu pentru post!

Senin este cerul Elena Buldum Senin e ceru- albastru,și roșu- infinitul... Eu caut cu privirea iubirea ce-am iubit-o În brațe-mi cade  prinsă, cuprinde mărginitul  În patimașe vorbe îmi spui că ți-am ursit-o. Din amuletă fină, brățară ai primit Acolo e destinul, ce l-am făgăduit Să ne iubim cu foc, nu ca să o imit Și ți-o repet -ntruna, îmi ești un infinit. Ți-am dăruit odată, o piatră nestemată, Ca să păstrăm în ea, iubirea-i înzestrată,      Suntem precum vulcanii, amoru-l clocotim Și clocotește-n noi, atunci, când ne iubim? Ți-am dăruit un fir de ață și un ac, Să înnodăm iubirea, cusută-n hanorac, O prindem e pe veci, așa să ne rămână Nu plec, de langă tine, eu tot te țin de mână!

La multi ani! Elena Buldum La multi ani! Elena Buldum Astăzi tresalt, în cuget și simțire  mi-e vorba, cum mi-e portul românesc, Că s-a înfăptuit Unirea neamului meu și eu iubesc din suflet tot ce-i strămoșesc, Astăzi îmi tresaltă gândul... de-a Imnului cu dragoste de țără și de dor, Că-mi iubesc țarina, pământul și unde am crescut, aș vrea să mor. Astăzi îmi tresaltă inima, vibrează pentru al țării viitor Și ochii mei se-nalță spre cer, mă rog pentru-un destin strălucitor,, Azi e sărbătoare, să ne iubim români, și la mânie eu suspin, România mea cea dragă, când te iubesc, eu îți simt alinul, că-mi alin. Astăzi tresalt, când limba mea grăiește românește... graiul cel dulce din străbuni, România mea, zâmbesc, zâmbește, pe buze te slăvesc, aduc omagiu celor buni; Astăzi tresalt în cuget și-n simțire, vibrează inima în piept cu drag, România mea cea dragă, La mulți ani! Asteaptă-ți fiii tăi, cu dor în prag!