VISE TÂRZII

Vol Legile firii drepturi rezervate doar autorului Se agață moartea ca o făcătură. Pun mâna la gură,  Vai, e o hapsână, așa-i pe- apucate! Ca o umbră neagră, ochiul nu se zbate. Suferința-nvârte timpu'-i dă o tură Are rădăcini înfipte de moarte  Mă apucă plânsul, de ce are ură - Viața o triază și de ce-o împarte? Pun mâna la gură. Vai, m-a tulburat! Lacrimile toate, azi, mi le-am mâncat? Nimeni nu zărește, nimenea nu cere Moartea are gustul, numai de plăcere Sfâșie sătulă, ucigașă -n sine- Mi-a luat un suflet, chiar de lângă mine. O umbră neagră 

De nu-i iubire, iubirea nu-i nimic- Și nici scânteie, de face o scânteie, Să o compar cu " a fi " lucrul mic- Nu este, se deschide cu o cheie - De nu-i iubir e, iubirea nu-i nimic Ca o busolă pe mare dezorientată, Urmând direcția Carului cel mic Fără iubire, calea poate fi schimbată, De nu-i iubire, că se-ntâmplă să nu fie Măcar puțin, cu picătura, cât un pic- Să stingă jarul ce -i mocnește, că nu știe Că -n două inimi, jumătatea nu-i nimic. E steaua sufletului ce veghează cerul, E pragul vieții, și iubirea este tot misterul. Iubirea nu-i nimic?

Cerul azi s-a rezemat de mine, Cu mâinile m-agăț de soare, și nu pot... Pământul singur a-l susține Cu tot ce a creat, cu tot. De-ar înțelege că stelele-n mine... Se sprijină pe talpa care pleacă, N-ar rătăci nici pasul, ce ne ține- Pământul sub picioare...să nu treacă... De sensul curenților de aer, Timpu-i oprit  și ca o minge sare- Tăceri păstrează-n ochiul drept, ce-i ager Să-ți mângâie dorințe-n soare. Rătăcire

Omule, mască Fața pe care-o ai Dăți -o jos...! Uită-te, în obrazul tău Ești singurul model Nedemn de urmat.                                                                  Model

Strada-i goală și pustie Aici, nu e poezie Odaia nu are forme Toate au fost făcute norme. Cucul cântă a pustiu Cântă... Și când n-o să fiu! NORME

volPeripeții pentru pitici Tiptil pe acoperiș Mijește somnul în gene, Cel ce cheamă și Ene Se strecoară pe furiș Vine, de pe-acoperi ș! Ia ghiciți, vă spun acum! Voi îl știți, și încă cum?... Cel ce vine de Crăciun, Este fratele lui bun. Nu-s povești,și eu vă spun! C -a venit, așa, -ntr-o noapte Tiptil, pe-acoperiș în șoapte Dintr-o țară miazănoapte... Trasă de reni în ajun, Cu cadouri, Moș Crăciun! Voi, copii, vă-ntreb și acum Bradul unde tre ' s ă-l pun? Pupupu... În prundiș de dimineață Pe furiș ….ce creastă creață - Pupupu...o îndrăzneață! Guralivă și vorbăreață Mică ca o mogâldeață, E o pupăză isteață, Cioc subțire...ca de ață; Scoate - o râmă șugubeață Din băltoacă ... ce isteață! Foarte bună precupeață Toată ziulica-n piață Vinde un pahar cu gheață Cu un șorț frumos în față.

Așa, a spus cel de Sus Păcatu-i originar, Cel mușcat de șarpe -i pus, Ca trastornul bipolar- Păcatul originar Iubirea agățată în cui, va rămâne a nimănui. ( Elena Buldum) vol  Legile firii. Prima: este viața -n doi, Cea de-a doua e de-apoi, Deci, în fine: "noi "există, Și -n a doua, cine rezistă? De-ale vieții