VISE TÂRZII

Ce a băut? Că inima tot zace! Că sufletul -n tine e schimbat Și stă închis precum o carapace Și cu răceala iernii s-a-mbrăcat. I-aș pune-n piept și două inimi tari- Să bată cu iubire ne- ncetat .. În nopțile ce poate îi tresari... Să vindece ce anii au surpat. Și cu iubire mai mereu înfășurate Să uite tot de poate și de toate. Elena Buldum Copyright

Pe-arcada unei galaxii Deasupra florilor de tei Parfumul dulce să-l-nvii... Și tu, de mână să mă iei. Cu sărutări să stingi sărutul, În colțul unui univers Și să nu știe nici pământul, De-al nostru tainic-nțeles. S-atingi fiorii de lumină, Pe vârful degetelor fine Între plăcerea cea divină Să fim Eu și Tu cu mine. ˇ@copyright Elena Buldum

visc aprop de societat catalana i cantó la seua llengua @ Elena Buldum

O ploaie se izbește de fereastră La umbra gândului, curg picuri, Cu aripi  ca o pasăre măiastră Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc la mine cea pe dinăuntru, Nu am curaj să intru pe afară, Îmi bat la ușă ca să pot să intru, Cu timpul care și acesta zboară. Un alt fior mă-ncearcă și mă prinde; Ca un cârcel de talpă, cu sudoare În lume mea durerea se întinde… Deși, ființa mea îi trecătoare. Elena Buldum copyright

Trăiesc ca să trag în piept mii de tone de aer, sunt copac, sunt frunză sau sunt floare? învelită în hârtie de ziar trăiesc pe marginea prăpastiei. îmi dau sea ma că sunt cenușă și numai moartea mă preface în scrum. mă voi liniști în mormânt?... mă petrec idei trăsnite și înțeleg dezumanizarea unui fluture. toată forța este racordată la un viitor care nu reușesc să -l scot din minte. Elena Buldum Copyright

Pendula zilei, bate gongul E ora doisprezece... Iar... In dreptul vieții dorul, focul; La mine îmi mocnește rar. Și beau din cupa supărării, O-amestec și cu trei cuvinte, Mă urc pe treptele uitării, Și-observ că nu-i ca înainte. Plătesc și prețul foarte scump O piesă ce nu s-a jucat, Pe cel mai aprig anotimp Capricios și cam ciudat. Elena Buldum Copyright

Din imagini ies cuvinte Și cuvinte îmi stau rânduri - Merg cu ele înainte Viața mea o scriu pe gânduri. Înșir pagini albe, multe Neavând, așa, vre- o noimă Când sunt bine, că sunt slute Cu ideei capătă formă. Astfel mi se umple mintea Pe sub tâmple îi bogată, Ele îmi ridică fruntea E-o icoană sărutată. Fac să cred că urc o treaptă Dar de fapt o-' nalț pe minte! Cu gândirea, mă simt aptă Și merg cu ele- înainte. Elena Buldum Copyright