Cânt durerea

Eu, m-am crescut '-ntre copaci,
Ce-n ramuri țese veșnicia!
Departe de oameni posaci
Ce și -au pierdut și omenia.

Eu, am crescut cu dor și drag,
Pe o cărare -n vale,
La rădăcinile -mi de fag,
Găseam orice-alinare.

Eu, am crescut sub cer senin
Cu -a libertății poartă
Și o deschid să îmi alin
A tinereții soartă.

Eu, am crescut la sân copii
A căror mame sunt plecate,
Și cânt durerea celor vii
De tot îndurerate.

VISE TÂRZII