Viata acra

au apărut-n viaţa asta tot mai acră
dulaii care mă mușcă şi mă latră
nu-s câini de rasă și nici lighioane
ci pur si simplu eu le spun șicane.

că face parte din rasa câinească
zic bine?, cu simţuri și auzuri fine,
vorbesc de turma unui gură-cască-
ce urmăreşte umbra morții line.

aceşti dulăi atacă şi n-adept
să gust un os la masa lor s-aştept
să mi se-arunce resturi şi ciolane

să scot câteva fumuri prin vagoane.

mai bine-n triburi si-n şiruri indiene
prefer să fiu în şatra unor indigene
şi spun: nu am nici ţâţe, buze, silicoane,
natura m-a-nzestrat să scriu consoane.

Viata acra
Elena Buldum
Copyright@2016
diacritica lipseste, scuze
scriu pe laptopul lui peste