Noțiunea timpului



două vieți dezbrăcate de toate hainele universului
umblăm goi și ne ținem de mână cu vinovăția crescută ca un rod al pământului
proporția de 80% apă cu sânge și trăiri o amestecăm cu ce putem înflori la sân
între doi spini crescuți în orizonturi diferite încep să ne crească aripi albastre
de mai multe ori pe zi îmi amintești cum te țin de mână printre ticăituri de ceas
tocmai când pierd noțiunea timpului prin mulțimea amănuntelor
clar identific sensul dragostei înaripate
tu guști din altă viață cu alt orologiu
ce unește linia timpului paralel
nu este așa de greu
înțeleg că între noi vor fi doar vieți separate și nici vorbă de iubire
o să-i păstrăm tăcere până la nesfârșit

Elena Buldum @

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează