Trupuri lipite

din trupurile noastre deja lipite
ies flăcări pe nările deschise de prezent
un fâlfâit de aripi asta am simțit când ne mângâiem serile cu certitudini
brațele mele cuprindeau nucleul din tine
iar tu mă atrăgeai ca un magnet
sunt depărtări și apropieri care țin cât secunda limbilor de ceas
celula din mine trece prin ștreangul iubirii sugrumate cu eșarfa mâinilor tale
nici nu vrei să vezi și nici să auzi cum strigă gura mea uscată de așteptări inutile.

Elena Buldum
@

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează