Lumea largă

Să nu uităm de unde am plecat
Și lutul pentru case frământat,
Cu forme când mai mari sau mici
Făceau părinții noștri mulți chirpici.
Ei, frământău din lutul pregătit
Cu paie numai bun pentru cârpit,
Își construiau case din chirpici,
Se ajutau pe -atunci părinți, bunici.
Și omenia se vedea de la o poștă
La toți de le săreau opincii,
Iar astăzi orice faptă bună costă
Opincii s-au înlocuit cu multe vicii.
Nu se înțelege mamă cu copil
Și vorbă bună e tabu ceva ostil,
E rău mai mereu la înălțime
De amestecă prostimea prin mulțime.
Și tot mai mult uităm de unde am venit
Din cei mai mulți săraci fără venit,
Cu sufletul bogat plin și oameni buni
Acuma așteptăm mai mult minuni.
Cerșim cu mâna-ntinsă la străini,
Din țară noastră alungați ca niște câini,
Cu munca lui românul e-o povară
Aici în lumea largă și în a lui țară.

Elena Buldum
Copyright

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează