.Se strâng dureri continuu... Din inimă fac ghem Și flăcări discontinuu Ploi de săgeți. Mă tem... De cupidon cu arcul... Și de a lui iubire Nu-i nimeni ca el altul E plin de fericire. Îl rog ca din săgeți... Să -mi facă sfori de dor, Și-i cer vreo șapte vieți Le leg să nu mai mor; -Promite-mi înger alb Te rog, nu fă' risipă Din dor fă-mi un crin dalb... Să mă bucur o clipă. Cupidon
Postări
Seara pe-nserat Cine-i bosumflat? S-a ascuns în nori... Soarele, de atâtea ori... Cerne cu zăpadă, Iarna, stă la sfat... Se bate cu-o spadă Cu gerul crăpat. Mâinile îngheață... Dis -de -dimineață Vai, câte troiene...! Viforul azi cerne. Bântuie într -una... Pe săraca luna Ochiu' îi îngheață... Albă e la față. ÎNGHEAȚĂ
Așa se sprijină pe mine, durerea ce s-a întețit, zvâcnește și de ce mă ține... de umărul mi-i amorțit? Nici brațul drept nu se mai mișcă, împins de-o faptă , istovit... și palma pe obraz îl pișcă... pe sufletul tot obosit. Așa e și nepotrivirea, cu sufletul nepotrivit să -l ocolească cu privirea, îl înțelegi că -i istovit, s-ar mântui de-i izbăvit. Așa s-au adâncit năravuri, de -ar ști, de ce-s ademenite, împrăștiate între aburi ar ști, că sufletu-nghite. Așa s-au adâncit
din volPeripeții pentru pitici În ziua de Ajun Nu-i așa copii.. ..................................... Când e ziua de Ajun... Vine, vine, Moș Crăciun... Să ne-aducă ciocolate Moșu, are-n sac de toate... Dulciuri bune, jucării... Să - mpartă la copii, Fie mari, că o fi mici; Aduce și la bunici. Și lu' mama și lu' tata Să aducă și lui fata... Cea micuță și- alintat ă O frumusețe de fată! Anul ăsta lângă ușă De la Moș vrea o păpușă... Care spune mama, tata "Și tata să pupe fata"
Azi, focul din șemineu supărat vreascuri trosnește- Limbi de foc, văd și -un pigmeu, și o flacăra mocnește, Și un dans de indigeni, ce se pregătesc de luptă, Saltă caii în galop, niște lupi flămânzi se-nfruptă. Privesc focul jucăuș, e o lume de poveste Parcă aș fi la derdeluș, și un paj aduce-o veste... Că s-a născut și Mesia,... răsare o stea lumină Suflete inima sus, la cei care n-au o vină. Dansul focului albastru, pâlpâie și mă -ncălzește Tot ducandu-mă -ntr-o lume ce pe mine mă primește, Și o scânteie sclipitoare îi salvează prin minuni Pe acei cu fapte bune, și care-au rămas creștini. Dansul focului albastru
De ce mi-arunci azi vorbele n-au rost... Ca să le-nsemni pe cele bune, ce au fost! Și tot mă -ngenunchezi în vorbe și cuvinte Că eu supusă, te urmez ca înainte... Nu cred că va fi niciodată, ” o dat ă” Sau cum ne-am cunoscut vre odată... Ți -amintesc că îmi făceai și jurăminte... În zilele -nsorite, și soarele fierbinte... Ne-a topit atâtea încercări - Azi și speranța sunt puține -așteptări Ce le aveam în rostul unei vorbe... Împrăștiindu-se ca sunetul de tobe. Îmi țiuie urechea dreaptă, ce ecou! Le-aud cum spune, ca să vii din nou... Și -n inimă să -ți bată dragi cuvinte - Eu te aștept, dar nu cu false jurăminte. False jurăminte