VISE TÂRZII

Unde se joacă Dumnezeu cu mâinile? acolo trebuie să fie credință Existența pură a vieții se caută cu lumânarea - nu pe jumătatea zdrențuită a sufletului unde oamenii sunt versuri pe dinafară, iar, pe deasupra recită și poezii. Versuri Vol” Legile firii”

În satul ăsta unde locuiesc, Că nu e sat, e ditamai o vilă, Pe baricade parcă viețuiesc, Îmi-ncrețește fruntea mea umilă. Fardează-obrazul meu, în derizoriu Forează riduri și așa-ntr-o silă... Biserica mă -nghide-n purgatoriu, Și numai Dumnezeu-și face milă. Un înger îmi lipește aripi albe, Ca toamna vieții să nu le desprindă, Și urâciunea cu poale de flori dalbe E-o pocitură ce privește-n oglindă. Aripi albe Elena Buldum vol Legile firii

În alfabet pe calea tinereții... Consoane și vocale întâlneam, ...Și cheia sol deschide drumul vieții Când m-am găsit cu tine, și te am. Am întâlnit un " i " acolo cu iubire, În vocea gravă " do" îl pronunțam, C-așa un "u" mă tot scotea din fire- Pe tonul vocii, eu nu te uram. De unde să cunosc atâtea arii... Atâtea partituri ce nu știam, În colțul tău distins al gurii, Că sărutări cu foc eu îți dădeam. (Alfa)bet Elena Buldum vol "Legile firii " 2015

Săpatu-mi-ai adânc, că numai cerul pe el plouă, Azi, pe mormântul meu, iubite, ofilitu-sa o floare roșie de crin, Înmugurită dintr-o clipă, scursă ca o lacrimă de rouă, Pe -un pat de frunze stau comod...Mă vezi, pe-un scrin! Și uite-mă, iubite, că s-a- mpărțit lumea-n două... În una, dedesubt, s-a ofilit petala unui dulce fir... Subțire, cuprinsu' l-ai luat cu mâinile -amândouă În astă lume, mai ieri țineai în brațe, frumosul trandafir. Privește -mă iubite, că s-a- mpărțit lumea la nouă Azi, ai rămas cu vântul și -adierea caldă de zefir, În ropote de cai și norii curg, și dă să plouă.... Pe-un înger bun, strivit' -ai, ce îți tinea pe deget un safir. În adierea caldă de zefir Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "

Dumnezeu s-a jertfit, pe moarte călcând - Și crucea în spate, cu greu el ducând... Păcate făcute, se-ntreabă mereu! Omul le-ndreaptă, de-ajunge la greu? Doar trupul le arde pe rele și bune, Iertând și iertând, făcând rugăciune, De-i ziuă, de-i noapte... Cel de Sus le privește pe bunele fapte. Că lucru făcut cu bună știință Ridică la ceruri frumoasa ființă, Mândria, trufia, pe trup îl doboară - Și, chiar lăcomia, în iad se coboară. Dumnezeu răstignit pe cruce-ți șoptește, Nu te teme ființă, te rog, ți -amintește, Umil, de vei crede, cu toată credința, Cu ruga fierbinte, apleci umilința. Iertând și iertând Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "

Îmi leg speranța, drag copile... De prețiosul tău surâs Și zâmbetul tău, îmi dă zile- Mă -nveselește-al tău râs... Cu părul fin ca de mătase, Eu îți strecor, suave, dulci... Îmbrățișări, tandre, duioase, La pieptul meu cu drag te culci. Îmi leg speranța, drag copile... De fericirea ce-mi aduci... Mă bucur de câteva zile- Mi-alungi, păcate și năluci. Imi leg speranța Elena Buldum Dedicație pentru Bruna 7 aprilie 2015, Girona

Patima durerii-i umbra suferinței Dulcea-amprent'-a vrerii, brâul umilinței, (Pe capul plecat nimenea nu-l taie) De ce o aprindem singuri de văpaie? Cel care veghează este cel' Înaltul Luminează calea pentru unu', altul, Este Dumnezeu, ne dă ca să ducem, E bine din gură, nimic să nu zicem- Patima durerii... floarea passiflora N-o poate schimba, nici timpul, nici ora, Nu poate opri, timpul umilinței, Doar pământul sfânt al făgăduinței. Patima durerii Elena Buldum vol în lucru"Legile firii "